Cele două doctrine centrale ale creștinismului sunt moartea lui Isus pe cruce pentru păcatele noastre și învierea Lui din morți. 1 Corinteni 15:1-8 spune: „Acum, fraților, vreau să vă reamintesc Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o și în care rămâneți tari. Prin această Evanghelie sunteți mântuiți, dacă rămâneți tari în Cuvântul pe care vi l-am propovăduit. Altfel, ați crezut în zadar. Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat, că a înviat a treia zi, după Scripturi, și că S-a arătat lui Cefas și apoi celor Doisprezece. După aceea, S-a arătat deodată la mai mult de cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trăiesc încă, deși unii au adormit. Apoi S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Și, la urmă, S-a arătat și mie, ca unuia născut înainte de vreme.”
Musulmanii, de obicei, nu neagă faptul că Isus a părut a fi răstignit, dar susțin că Dumnezeu l-a schimbat în mod miraculos pe Isus cu altcineva, ceea ce i-ar fi păcălit pe romani și pe autoritățile iudaice. Dar atunci și toți urmașii lui Dumnezeu ar fi fost păcăliți la rândul lor. Imaginați-vă că v-ați petrece restul vieții spunându-le altora că Isus a murit pentru noi și a înviat din morți, iar apoi ați fi uciși pentru ceea ce a predicat El. Apoi Dumnezeu ar spune: „Ha, ha, ha! Cu siguranță v-am păcălit când M-ați urmat.” Credeți că Adevăratul Dumnezeu ar spune asta? – Cu siguranță că nu! Dumnezeu nu i-ar înșela pe cei care au fost uciși pentru El, după ce și-au dedicat întreaga viață Lui.
Răstignirea și învierea au fost două dintre cele mai importante învățături ale primilor creștini. Dar dacă acestea au avut loc, așa cum le-au perceput primii creștini, atunci ce înseamnă asta pentru islam?
Acest articol arată ce a învățat Isus Însuși despre moartea și învierea Sa în Scriptura lui Dumnezeu, precum și dovezi privind acuratețea acestor citate. Scriem acest lucru nu din animozitate, ci din dragoste și preocupare pentru musulmani. Vrem ca ei să știe că trebuie să părăsească falsitatea islamului și să cunoască învățătura mântuitoare a profetului Isus.
Ce este ispășirea?
Ispășirea este doctrina creștină fundamentală conform căreia Isus, care era fără păcat, a luat de bunăvoie asupra Sa pedeapsa pentru păcatele noastre. Așa cum a profețit Isaia 53, Hristos a suferit pe nedrept, din proprie voință, pentru a ne mântui de păcatele noastre, astfel încât să putem ajunge în Rai.
Într-un anumit sens, nimeni nu a ales să moară pentru Dumnezeu. La urma urmei, fiind oameni păcătoși, cu toții vom muri oricum, așa că cel mult putem spune că oamenii au ales „moartea mai devreme” pentru Dumnezeu. Totuși, Isus a fost diferit. El era fără păcat și nu merita să moară. Cu toate acestea, El a ales să moară în locul nostru și să coboare în mormânt pentru a plăti consecințele juste ale păcatelor noastre. Toți profeții au murit (cu excepția lui Enoh și a lui Ilie), dar moartea lui Isus a fost diferită, deoarece El a fost jertfa fără păcat pentru păcatele noastre.
Nu numai că Isus a murit, dar a suferit cea mai mare umilință pentru noi. Acest om neprihănit a fost omorât ca un criminal trădător, chiar dacă mulți dintre cei care L-au omorât știau că El nu era vinovat de o crimă capitală. Pot înțelege într-o oarecare măsură de ce le este atât de greu musulmanilor să creadă că Dumnezeu ar lăsa unul dintre profeții Săi să sufere o rușine atât de mare. Dar ei nu reușesc să vadă cât de mult ne-a iubit Isus, alegând de fapt rușinea, cuiele și moartea agonizantă.
Așadar, deși nimeni nu merită raiul prin propriile merite, Dumnezeu oferă din har și în mod gratuit darul raiului tuturor celor care îl vor accepta. Toți cei care îl acceptă pe Isus ca Domn și Mântuitor al lor pot trăi o viață nouă chiar acum, slujindu-L pe Dumnezeu, și au, de asemenea, garanția unei vieți veșnice pline de bucurie alături de Dumnezeu.
Acum, înainte de a crede acest lucru, un musulman ar putea spune: „Arată-mi dovada”. Iată dovada că Isus a murit pe cruce pentru păcatele noastre.
Isus despre ispășirea Sa
„Așa cum Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” (Matei 20:28)
„Căci nici Fiul Omului n-a venit să fie slujit, ci să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” (Marcu 10:45)
„Pe când mâncau, Isus a luat pâinea, a rostit o binecuvântare, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: «Luați și mâncați; acesta este Trupul Meu.» Apoi a luat paharul, a mulțumit și le-a dat-o, zicând: «Beți din el, voi toți. Acesta este Sângele Meu al legământului, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.»” (Matei 26:26-28) Vezi și Luca 22:19-22
„Pe când mâncau, Isus a luat pâinea, a rostit o binecuvântare, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: «Luați; acesta este Trupul Meu.» Apoi a luat paharul, a adus mulțumiri și le-a dat-o, și toți au băut din el. El le-a zis: «Acesta este sângele Meu al legământului, care se varsă pentru mulți. Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței de vie până în ziua aceea când îl voi bea din nou în Împărăția lui Dumnezeu.»” (Marcu 14:22-25)
Isus urma să fie trădat
„Să vă intre bine în urechi aceste cuvinte: Fiul Omului este pe cale să fie dat în mâinile oamenilor.” (Luca 9:44)
„Isus a răspuns: «Cel care și-a înmuiat mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda.»” (Matei 26:23). Vezi și Marcu 14:18-21 și Ioan 13:26.
„…Iată, ceasul se apropie, și Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, să mergem! Iată, cel care Mă trădează se apropie!” (Matei 45b-46) Vezi și Marcu 14:41-42.
„Iar trădătorul stabilise un semn cu ei: «Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-L și duceți-L în siguranță.»” (Marcu 14:44)
„…Iuda, îl trădezi pe Fiul Omului cu un sărut?” (Luca 22:49)
Vezi și Ioan 13:18-19, 21b.
Isus despre moartea și învierea Sa
„Știți că mai sunt două zile până la Paște, și Fiul Omului va fi dat în mâinile lor ca să fie răstignit.” (Matei 26:2)
„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.” (Ioan 10:11) „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile și oile Mele Mă cunosc, așa cum Tatăl Mă cunoaște și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Și Îmi dau viața pentru oi.” (Ioan 10:14-15)
„Prin turnarea acestui parfum asupra Mea, ea Mi-a pregătit trupul pentru înmormântare.” (Matei 26:12)
Isus a vorbit, de asemenea, într-o pildă despre moartea Sa în Matei 21:38-39 și Luca 20:14-15.
Isus a vorbit, de asemenea, într-o parabolă despre învierea Sa în Luca 16:31.
Pe Muntele Măslinilor
„Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” (Matei 26:32; Marcu 14:28)
După mărturisirea lui Petru la Cezareea lui Filip
„«Fiul Omului trebuie să sufere multe lucruri», a spus El. «Trebuie să fie respins de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, trebuie să fie omorât și, în a treia zi, să învie.»” (Luca 9:22)
„De atunci, Isus a început să le arate ucenicilor Săi că trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni, de la preoții cei mai de seamă și de la cărturari, că trebuie să fie omorât și că, în a treia zi, va învia.” (Matei 16:21)
După Schimbarea la Față
După Schimbarea la Față, „Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: «Să nu spuneți nimănui despre această vedenie până când Fiul Omului nu va învia din morți.»” (Matei 17:9) Vezi și Marcu 9:9-10
În Galileea
„Când s-au adunat în Galileea, Isus le-a spus: «Fiul Omului este pe cale să fie dat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, iar a treia zi va învia.» Și ucenicii s-au întristat profund.” (Matei 17:22-23)
„…El îi învăța pe ucenicii Săi, zicând: «Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, iar după trei zile va învia.»” (Marcu 9:31)
Înainte de a intra în Ierihon
„Pe când Isus se îndrepta spre Ierusalim, i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis: «Iată, ne îndreptăm spre Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoți și ale cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și Îl vor da în mâinile neamurilor, ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit. Iar a treia zi va învia.»” (Matei 20:17-19) Vezi și Marcu 10:33-34.
„Atunci Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: «Iată, ne îndreptăm spre Ierusalim, și tot ce au scris profeții despre Fiul Omului se va împlini. El va fi dat în mâinile neamurilor, va fi batjocorit, insultat și scuipat. Îl vor biciui și Îl vor omorî, iar a treia zi va învia.»” (Luca 18:31-33)
În Ierusalim
„El [Isus] a spus aceasta pentru a arăta felul de moarte pe care urma să o sufere.” (Ioan 12:33)
După Învierea Sa
„…De ce sunteți tulburați? Și de ce vă vin îndoieli în inimile voastre? Uitați-vă la mâinile Mele și la picioarele Mele. Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți, căci un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu.” (Luca 24:38-39)
„Atunci El [Isus] le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a spus: «Iată ce este scris: Hristos va suferi și va învia din morți a treia zi, iar în Numele Lui se va vesti pocăința și iertarea păcatelor tuturor neamurilor, începând din Ierusalim. Voi sunteți martori ai acestor lucruri.»” (Luca 24:45-48)
Vezi și cuvintele lui Isus din Apocalipsa 1:18. Și îngerii au mărturisit despre moartea și învierea lui Isus în Matei 28:7; Luca 24:7 și Apocalipsa 5:9,12.
Dovezi din manuscrise
Deși un musulman a încercat să-mi spună că aceste învățături nu se găseau în Biblie, astăzi oricine poate deschide orice Biblie și poate vedea aceste versete. De obicei, musulmanii vor încerca să susțină că acestea au fost adăugiri ulterioare. Dar cât de solide sunt dovezile că acestea se aflau în originalele?
Papirusul Chester Beatty I (p. 45) conține toate cele patru evanghelii și Faptele Apostolilor. Acesta a fost copiat între anii 100-150 d.Hr. (Anterior se credea că datează de la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea d.Hr.) Cartea „Textul complet al celor mai vechi manuscrise ale Noului Testament” conține o fotografie care prezintă o parte din p. 45 la pagina 146. În lucrarea „O introducere generală în Biblie”, la pagina 389, se menționează că sulul original avea aproximativ 220 de foi, dintre care s-au păstrat 30. Pe foile păstrate se găsesc:
Matei (2 foi) 20:24-32; 21:13-19; 25:41-26:39)
Marcu (6 foi) 4:36-5:2; 5:16-26; 5:38-6:3; 6:15-25, 36-50; 7:3-15; 7:25-8:1; 8:10-26; 8:34-9:9; 9:18-31; 11:27-12:1; 12:5-8, 13-19, 24-28
Luca (7 pagini) 6:31-41; 6:45-7:7; 9:26-41; 9:45-10:1; 10:6-22; 10:26-11:1; 11:6-25,28-46; 11:50-12:13; 12:18-37; 12:42-13:1; 13:6-24; 13:29-14:10; 14:17-33
Ioan (2 foi) 4:51,54; 5:21,24; 10:7-25; 10:30-11:10; 11:18-36,42-57.
Faptele Apostolilor (13 foi)
Papirusul Bodmer II (p66) a fost copiat în jurul anului 175 sau între anii 125-150 d.Hr. Inițial avea 76 de foi (= 156 de pagini) și conține numere de pagină. Astăzi s-au păstrat 104 de foi și fragmente d e din alte 40 de foi. O fotografie a pasajului din Ioan 6:58-64 din papirusul Bodmer II se găsește în New International Dictionary of the Bible, p. 1003. Acesta conține:
Ioan 1:1-6:11, 6:35b-14:26,29-30; 15:2-26; 16:2-4; 16:6-7; 16:10-20:20; 20:22-23; 20:25-21:9; 21:12,17 (fragmente din Ioan 19:16).
Papirusul Bodmer 14/15 (p75) este datat, de obicei, între anii 175-200 d.Hr. sau 175-225 d.Hr. Cu toate acestea, caligrafia sa este foarte asemănătoare cu cea a unui alt document, Papirusul Fuad XIX, despre care se știe că a fost scris între anii 145-146 d.Hr. p75 avea inițial 114 foi, iar noi am păstrat 102 foi. Acesta conține cea mai mare parte din Evangheliile după Luca și Ioan. (O introducere generală în Biblie, p. 390) Cartea „Textul complet al celor mai vechi manuscrise ale Noului Testament” conține o imagine la p. 496. p75 conține:
Luca 3:18-22; 3:33-4:2; 4:34-5:10; 5:37-6:4; 6:10-7:32; 7:35-39, 41-43; 7:46-9:2; 9:4-17:15; 17:19-18:18; 22:4-24:53
Ioan 1:1-11:45; 11:48-57; 12:3-13:1; 13:8-9; 14:8-29; 15:7-8
p90 (c. 175 d.Hr.) din Ioan 18:36-19:7
Restul Noului Testament
Sunt prea multe versete pentru a le enumera pe toate, dar iată câteva dintre ele.
Așa cum Isus le-a poruncit urmașilor lui Dumnezeu să sărbătorească Cina Domnului, 1 Corinteni 11:26 spune că ei au respectat această poruncă. „Căci de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El.”
Femeile au observat unde a fost așezat trupul lui Isus, conform Luca 23:55.
Isus este răscumpărarea noastră. 1 Timotei 2:6
Ioan Botezătorul (Yahya în arabă) L-a numit pe Isus „Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1:29). La fel a făcut și Petru în 1 Petru 1:19.
Isus a venit să dea viață din belșug (Ioan 10:10), să mântuiască pe păcătoși (1 Timotei 1:15), să mântuiască lumea (Ioan 3:17), să fie jertfă pentru păcat (Romani 8:3) și să împace (Efeseni 2:13-18) prin sângele Său vărsat pe cruce. (Ioan 1:29; Evrei 10:19)
să mărturisească adevărul Ioan 18:37; jertfă de ispășire 1 Ioan 3:8; 4:10
Isus ne curățește de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9), mântuindu-ne complet, nu doar spiritual, prin jertfa trupului și sângelui Său. Evrei 7:25; 10:14-20; Filipeni 3:21; Romani 8:32
După ce și-a împlinit misiunea, Isus S-a înălțat la cer și se află acum la dreapta lui Dumnezeu. Faptele Apostolilor 2:33; 7:55-6; Coloseni 3:1; Evrei 1:13; 1 Petru 3:22; Psalmul 110:1; Matei 22:44; 26:64
Hristos a gustat moartea pentru toți (Evrei 2:16).
Isus este Mântuitorul și răscumpărarea noastră. 1 Ioan 2:2; Evrei 2:9; 1; 9:15, 28; 1 Timotei 2:6; 1 Timotei 4:10
Să nu uităm niciodată că am fost răscumpărați cu un preț, sângele lui Isus. 1 Corinteni 6:20; 7:23; 2 Petru 2:1; Faptele Apostolilor 20:28
Vechiul Testament
Chiar și profeții Vechiului Testament, Isaia și David, au profețit despre moartea lui Mesia.
Știm că Isaia 53 se referă la Mesia deoarece:
O persoană: Mesia era un om al durerii (53:3), cu un aspect (52:2) și fără copii (53:8)
A luat asupra Sa păcatele altora ca jertfă de ispășire (53:10), a luat asupra Sa neputințele și durerile noastre (53:4), a suferit ocară ca și cum ar fi fost lovit de Dumnezeu (53:4), a fost străpuns și zdrobit pentru păcatele noastre (53:5).
A murit și totuși își va vedea urmașii: i s-a rânduit o soartă alături de cei răi și de cei bogați (53:9), dar noi îi vom vedea urmașii (53:10)
În contrast cu aceasta, poporul evreu nu a pretins niciodată că ar fi o jertfă de ispășire (53:1), că ar mijloci pentru păcatele altora (53:12) sau că ar purta slăbiciunile și durerile noastre (53:4). Poporul evreu nu ar spune despre sine: „Pedeapsa care a adus pacea a căzut asupra lui, și prin rănile lui suntem vindecați.” (53:5f)
Isaia 53 a fost recunoscut ca mesianic în scrierile evreiești de autoritate, precum Targumul lui Ionaatan (vezi „The New Testament Background”, pp. 314-315, pentru mai multe informații). În vremuri ulterioare, Tractatul Sanhedrin și Talmudul Bavli menționează, de asemenea, acest lucru.
Știm că Psalmul 22 se referă la Mesia deoarece: Acest lucru nu se referă la David, pentru că nimeni nu i-a străpuns lui David mâinile și picioarele. (Este, de asemenea, posibil să însemne „asemănător unui leu”, dar chiar și așa, nici mâinile, nici picioarele lui David nu erau îndoite ca ghearele unui leu.) Hainele lui David nu au fost împărțite între ei. David nu a fost disprețuit pentru că părea că Dumnezeu nu-l izbăvea (22:6-8).
Deoarece acest psalm nu se referă la lucruri pe care David le-a trăit personal, la cine s-ar putea referi? Se referă la cineva care L-a urmat pe Dumnezeu încă din pântec (versetul 9), dar care a fost disprețuit ca și cum ar fi fost părăsit de Dumnezeu (versetele 6-8) și care întreabă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” (versetul 1). Este vorba despre cineva căruia i-au fost străpunse mâinile și picioarele (versetul 16), care a fost coborât în țărâna morții (versetul 15). Acest lucru seamănă cu același slujitor suferind din Isaia 53, iar acesta se referă la Mesia. Aceasta era o interpretare mesianică conform Pesikta Rabbati 37:2 evreiască (c. 845 d.Hr.)
Mărturii ale primilor creștini
Musulmanii cred o mulțime de lucruri despre Mahomed pe baza hadisurilor, care au fost păstrate la 200 de ani după moartea lui Mahomed. Deși acestea nu sunt cuvintele lui Isus, ele constituie dovezi ale învățăturii lui Isus în rândul primilor ucenici. Acești cinci autori timpurii au scris cu toții în decurs de 140 de ani de la moartea lui Isus.
Clement din Roma (97/98 d.Hr.) spune în „Prima Epistolă a lui Clement”, capitolul 21: „Să-L cinstim pe Domnul Isus Hristos, al cărui sânge a fost vărsat pentru noi”; în capitolul 16, el citează din Isaia 53, spunând că acesta profețește despre Hristos.
Scrisoarea lui Policarp (100-155 d.Hr.), capitolul 7: „și oricine nu mărturisește mărturia crucii este de la diavol”;
„Mathetes către Diognet” (c. 130 d.Hr.), capitolul 9: „El [Dumnezeu] și-a dat propriul Fiu ca răscumpărare pentru noi, pe Cel Sfânt pentru cei care au călcat legea, pe Cel fără prihană pentru cei răi…”. capitolul 11 („Nu vorbesc despre lucruri care îmi sunt străine, nici nu urmăresc ceva incompatibil cu rațiunea dreaptă; ci, fiind ucenic al Apostolilor, am devenit învățător al neamurilor.”)
Scrisoarea lui Barnaba (100-150 d.Hr.), capitolul 5: „Căci în acest scop Domnul a îndurat să-Și predea trupul la putrezire, pentru ca noi să fim sfințiți prin iertarea păcatelor, care se realizează prin sângele Său stropit. El spune, de asemenea, că Isaia 53 se referă la Isus.”
Prima Apologie a lui Iustin Martirul (135-165 d.Hr.), capitolul 41: „David a lăsat să se înțeleagă că Hristos, după ce va fi răstignit, va domni...”. În capitolul 50, el citează, de asemenea, Isaia 53, referindu-se la Hristos.
Există, de asemenea, mulți alții după această perioadă, printre care Atenagora (177 d.Hr.), Meliton din Sardes (decedat în 180 d.Hr.) și Teofil din Antiohia (168-181/8 d.Hr.).
Alternativa musulmană(?)
Musulmanii sunt de acord că Iisus a fost un profet care a fost trădat de Iuda. Cel mai important, ei sunt de acord și că Iisus părea să fi fost răstignit pe cruce. Dar majoritatea musulmanilor spun că Dumnezeu i-a „păcălit” în mod miraculos pe toți, schimbând trupurile lui Iisus cu cel al lui Iuda. Astfel, Iuda, și nu Iisus, a fost cel care a fost răstignit cu adevărat. Iisus a scăpat și mai târziu s-a înălțat la cer, conform atât Coranului (Sura 3:55; 4:158), cât și majorității musulmanilor (cu excepția ahmadiyya).
Cu toate acestea, se pare că dr. Jamal Badawi are o opinie diferită. El neagă caracterul istoric al tuturor aparițiilor lui Isus după răstignirea Sa. Nu sunt sigur dacă Badawi consideră că Isus s-a înălțat la cer imediat sau dacă a mai rămas pe pământ o vreme, dar nimeni nu a consemnat vreo apariție a Lui. Faptul că Iisus a intrat printr-o ușă încuiată (Ioan 20:19) nu reprezintă o problemă, deoarece faptul că Iisus avea un trup glorificat nu exclude ca acesta să fie totodată fizic și să facă lucruri precum a mânca (Luca 24:42-43). În ceea ce privește faptul că Isus a apărut inițial fără a fi recunoscut (Luca 24:15), Badawi trebuie să recunoască că nu numai oamenii îmbrăcați diferit pot rămâne nerecunoscuți, ci și Dumnezeu poate face ca oamenii să fie recunoscuți atunci când dorește.
Dovezi???: Nu există nicio dovadă, din partea vreunui creștin din vechime, că Dumnezeu ar fi schimbat trupurile lui Iuda și ale lui Isus.
Concluzie: Toți sunt de acord că Dumnezeu a permis ca un profet al Său să fie trădat, că Isus cel puțin părea să fi murit pe cruce și că Dumnezeu a permis ca cel puțin înfățișarea lui Isus să sufere umilința de a fi pe cruce. Fie că a fost într-adevăr Isus cel care a murit pe cruce, fie că Dumnezeu i-a păcălit nu numai pe iudei și pe romani, ci și pe toți urmașii Săi credincioși.
Avertismentul lui Isus
„Atunci El [Iisus] le-a spus tuturor: «Dacă cineva vrea să vină după Mine, trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar oricine își pierde viața pentru Mine o va salva. Ce folos are un om dacă câștigă întreaga lume, dar își pierde sau renunță la sine însuși? Dacă cineva se rușinează de Mine și de cuvintele Mele, Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Sa și în slava Tatălui și a sfinților îngeri.» (Luca 9:23-26) Vezi și Matei 16:24-27; Marcu 8:34-38.
Referințele la scrierile evreiești se găsesc în „Răspunsuri la obiecțiile evreilor împotriva lui Isus”. Versetele biblice sunt din BSB.
Pentru mai multe informații, consultați www.MuslimHope.com.
Biserica primară despre moartea lui Hristos pentru noi
Clement din Roma (96-98 d.Hr.) „cât de prețios este pentru Dumnezeu sângele [lui Isus], care, fiind vărsat pentru mântuirea noastră, a pus harul pocăinței înaintea întregii lumi.” 1 Clement, cap. 7, p. 7
Clement din Roma (96-98 d.Hr.) Firul stacojiu al Rahabei reprezintă răscumpărarea prin sângele Domnului. 1 Clement, cap. 12, p. 8
Ignatie al Antiohiei (-107/116 d.Hr.) a scris frecvent despre Hristos ca fiind Dumnezeu. De exemplu, el a scris despre „sângele lui Dumnezeu” în capitolul 1 al Scrisorii sale către Efeseni, p. 49
Clement din Roma (96-98 d.Hr.) „Să-L cinstim pe Domnul Iisus Hristos, al cărui sânge a fost vărsat pentru noi;” 1 Clement, cap. 21, p. 11 În cap. 16, p. 9, el citează Isaia 53, spunând că acesta profețește despre Hristos.
Către Diognet (c. 130 d.Hr.), capitolul 9: „El [Dumnezeu] și-a dat propriul Fiu ca răscumpărare pentru noi, pe Cel Sfânt pentru cei care au călcat legea, pe Cel fără prihană pentru cei răi…”. capitolul 11 (Nu vorbesc despre lucruri care îmi sunt străine, nici nu urmăresc ceva incompatibil cu rațiunea dreaptă; dar, fiind ucenic al Apostolilor, am devenit învățător al neamurilor.”
Scrisoarea lui Barnaba (100-150 d.Hr.), capitolul 5: „Căci în acest scop Domnul a îndurat să-Și predea trupul la putrezire, pentru ca noi să fim sfințiți prin iertarea păcatelor, care se realizează prin sângele Său stropit. Apoi el citează Isaia 53 referindu-se la Isus.
Policarp (100-155 d.Hr.) „și oricine nu mărturisește mărturia crucii este de la diavolul”; Scrisoarea lui Policarp, cap. 7, p. 34
Prima Apologie a lui Iustin Martirul (135-165 d.Hr.), capitolul 41: „David a lăsat de înțeles că Hristos, după ce va fi fost răstignit, va domni...” În capitolul 50, el citează, de asemenea, Isaia 53 referindu-se la Hristos.
„Nu mai suntem purificați prin sângele țapilor și al oilor, nici prin cenușa unei juninci, ci prin credință, prin sângele lui Hristos și prin moartea Lui, care a murit tocmai pentru acest motiv.” Dialogul lui Iustin Martirul cu Trypho Iudeul, cap. 13, p. 200
„Diatessaronul” lui Tatian (decedat în 172 d.Hr.), secțiunea 31.5, p. 91, spune că Isus a fost o răscumpărare.
Melito din Sardes (170-177/180 d.Hr.) spune că faptul că Isaac a fost aproape sacrificat a fost un tip al lui Hristos. „fără să se ferească să verse sângele fiului său.” Din Catena la Geneza, cap. 5, Părinții ante-niceeni, vol. 8, p. 759
Melito din Sardis (170-177/180 d.Hr.): „ne-a pecetluit sufletele cu propriul Său Duh, iar mădularele trupului nostru cu Sângele Său.” Din „Pascha”, strofa 68, p. 55
Claudius Apollinaris din Hierapolis (170-177/180 d.Hr.) (fragment): Când Iisus a fost ucis, apă și sânge, două elemente purificatoare, au țâșnit din coasta lui Iisus. Fragmentul 3, vol. 8, p. 773
Irineu din Lyon (182-188 d.Hr.) „El Însuși era Cuvântul lui Dumnezeu, făcut Fiu al omului, primind de la Tatăl puterea iertării păcatelor; întrucât era om și întrucât era Dumnezeu, pentru ca, suferind pentru noi ca om, … El a distrus scrisul datoriei noastre și l-a prins de cruce.” Irineu, Împotriva ereziilor, cartea 5, cap. 27.3, p. 545
Tertulian (198-220 d.Hr.) „Hristos, pe de altă parte, la vremea Sa, Și-a purtat «lemnul» pe propriii umeri, fiind prins de colțurile crucii, cu o coroană de spini înconjurându-I capul. Căci I se cuvenea să fie adus ca jertfă în numele tuturor neamurilor...” Tertulian, Răspunsul către iudei, cap. 13, p. 170-171.
Clement din Alexandria (193-217/220 d.Hr.) „… care au fost răscumpărați de la putrezire prin sângele Domnului nostru.” *Instructorul*, cartea 1, cap. 5, p. 215
Clement din Alexandria (193-217/220 d.Hr.) Cuvântul Însuși Și-a vărsat propriul sânge pentru noi, pentru a mântui omenirea. Clement din Alexandria, „Instructorul”, cartea 1, cap. 6, p. 220
Tertulian (198-220 d.Hr.) „Cu atât mai mult: «Copilașilor, v-am scris aceste lucruri ca să nu păcătuiți; și dacă ați păcătuit, avem un Mijlocitor la Dumnezeu Tatăl, pe Iisus Hristos, Cel neprihănit; și El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre.»” Despre modestie, cap. 19, p. 96
Ipolit din Portus (222-235/236 d.Hr.) „Comentariu la Daniel” (fragmentul 1), cap. 20, p. 181: „zicând: «Tu ești vrednic să iei cartea și să-i deschizi pecetele, căci Tu ai fost junghiat și ne-ai răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Tău.»” Vezi și „Împotriva ereziei lui Noet”, cap. 15, p. 229
Origen (225-253/254 d.Hr.) „Un om, așadar, nu putea da nimic în schimbul propriei sale vieți, dar Dumnezeu a dat un răscumpăr pentru viața noastră a tuturor, «sângele prețios al lui Isus Hristos», după cum «am fost cumpărați cu un preț», «fiind răscumpărați, nu cu lucruri pieritoare, precum argintul sau aurul, ci cu sânge prețios, ca al unui miel fără cusur și fără pată», anume al lui Hristos.” Comentariu la Matei, cartea 12, cap. 28, p. 465
Tratatul împotriva lui Novatian (250/4-256/7 d.Hr.), cap. 13, p. 661, spune că Isus a răscumpărat cele șapte biserici cu prețul mare al sângelui Său.
Tratatul despre rebotezare (254-257 d.Hr.) „răscumpărați cu sângele cel mai prețios al Domnului”, cap. 14, p. 675
Ciprian al Cartaginei (c. 246-258 d.Hr.) spune că Hristos ne-a răscumpărat prin crucea și sângele Său. Epistolele lui Ciprian, scrisoarea 59, cap. 2, p. 355
Novatian (250/254-257 d.Hr.) (implicit) „iar Scriptura ne spune că El a murit pentru noi și a înviat din nou” Despre Sfânta Treime, cap. 25, p. 636
Celerinus (c. 246-258 d.Hr.) (implicit), în scrisoarea sa către Lucian, menționează spălarea în sângele sfânt. Epistolele lui Ciprian, scrisoarea 20, p. 298
După aceasta, mai sunt încă 7 scriitori pre-niceeni.
Scriitori ai Bisericii primare despre Înviere
Clement din Roma (96/98 d.Hr.) „Să luăm în considerare, iubiților, cum Domnul ne dovedește neîncetat că va exista o înviere viitoare, pentru care El L-a făcut pe Domnul Iisus Hristos primele roade, înviindu-L din morți.” 1 Clement, cap. 24, vol. 1, p. 11.
Ignatie din Antiohia (-107/116 d.Hr.) Isus a fost înviat din morți. Scrisoarea lui Ignatie către magnezieni, cap. 9, p. 62. Vezi și Scrisoarea către efeseni, cap. 20, p. 57
Ignatie (-107/116 d.Hr.) Isus a fost cu adevărat persecutat sub Ponțiu Pilat, cu adevărat răstignit, a murit și a înviat din morți. Scrisoarea lui Ignatie către trallieni, cap. 9, p. 70
Apologia lui Aristide (125 sau 138-161 d.Hr.), p. 276: „El [Iisus] a gustat moartea pe cruce, … Și după trei zile a înviat și S-a înălțat la ceruri.”
Epistola lui Barnaba, cap. 10, p. 143 (100-150 d.Hr.) spune că creștinii păzesc „a opta zi” [adică duminica], deoarece aceasta este ziua în care Iisus a înviat din morți. Ulterior, El S-a înălțat la ceruri.
Iustin Martirul (c. 150 d.Hr.) Isus, născut dintr-o fecioară, a murit și a înviat, s-a înălțat la ceruri și a fost numit Fiul lui Dumnezeu. Prima Apologie a lui Iustin Martirul, cap. 31, p. 173
Iustin Martirul (c. 150 d.Hr.) Tatăl L-a înviat pe Iisus din morți. Prima Apologie a lui Iustin Martirul, cap. 45, p. 178
Policarp către filipeni (100-155 d.Hr.), cap. 2, p. 33: „au crezut în Cel care L-a înviat pe Domnul nostru Iisus Hristos din morți”. Vezi și ibid., cap. 1, p. 33.
Diatessaronul lui Tatian (decedat în 172 d.Hr.) secțiunile 53, p. 125-126: Isus a înviat din morți. Isus îi spune Mariei să nu-L atingă, deoarece încă nu S-a înălțat la Tatăl. Trupul Său nu mai era acolo, iar mai târziu S-a arătat Mariei, lui Petru și altora.
Meleto/Melito din Sardes (170-177/180 d.Hr.) „Acesta este Cel [Isus] care a luat trup în Fecioară, a fost răstignit pe lemn, a fost îngropat în pământ și nu a suferit descompunerea; Cel care a înviat din locul morților și a înviat oamenii din pământ – de la harul de jos până la înălțimea cerului. Acesta este Mielul care a fost junghiat;…” în discursul său 5, Părinții ante-niceeni, vol. 8, p. 757
Hegesippus (170-180 d.Hr.) spune că, în timp ce unele secte „nu credeau nici în înviere, nici în venirea Celui care va răsplăti pe fiecare om după faptele sale”. Cele cinci cărți de comentarii asupra Faptelor Bisericii, secțiunea 1, p. 763
Irineu de Lyon (182-188 d.Hr.) „…lumea va fi judecată cu dreptate de omul Isus, lucru pe care El l-a confirmat prin învierea Lui din morți.” Irineu, în *Împotriva ereziilor*, cartea 3, capitolul 12.8, p. 433
Irineu de Lyon (c. 160-202 d.Hr.) spune că Isus a înviat din morți. „Dovada predicării apostolice”, capitolul 3
Clement din Alexandria (198-202 d.Hr.) „Fiul lui Dumnezeu – al Celui care a creat universul – s-a întrupat și a fost zămislit în pântecele fecioarei (pe măsură ce trupul Său material se forma) și, ulterior, așa cum s-a întâmplat, a suferit și a înviat”, Stromata, cartea 6, cap. 16, pp. 509-510
Tertulian (204-220 d.Hr.) „Regula credinței este, într-adevăr, una singură, unică, de neclintit și de neschimbat; și anume, aceea de a crede într-un singur Dumnezeu atotputernic, Creatorul universului, și în Fiul Său Iisus Hristos, născut din Fecioara Maria, răstignit sub Pontius Pilat, înviat a treia zi din morți, primit în ceruri, așezat acum la dreapta Tatălui, destinat să vină să judece pe cei vii și pe cei morți prin învierea trupului, precum și a duhului.” Despre vălul fecioarelor, cap. 1, p. 27.
Tertulian (198-220 d.Hr.) „…după învierea Sa din morți, care a avut loc în a treia zi…“ Un răspuns adresat iudeilor, cap. 13, p. 171
Tertulian (207-220 d.Hr.) „Oare nu a fost Dumnezeu cu adevărat răstignit? Și, fiind cu adevărat răstignit, oare nu a murit cu adevărat? Și, fiind cu adevărat mort, oare nu a înviat cu adevărat?” Despre trupul lui Hristos, cap. 5, p. 525.
Tertulian (207/208 d.Hr.) „Hristos a murit pentru păcatele noastre și a înviat în trupul Său. Aceasta este însăși temelia Evangheliei, mântuirea noastră.” Cele cinci cărți împotriva lui Marcion, cartea 3, cap. 8, p. 328
Ipolit din Portus (222-235/236 d.Hr.) „El S-a manifestat ca Dumnezeu și om. Și este ușor să-L percepi ca om în El,…” Apoi menționează că Iisus a fost biciuit de Pilat, a murit și a fost înviat de Tatăl în a treia zi. Fragment din „Comentariu la Psalmul 2”, p. 170.
Commodianus (c. 240 d.Hr.) (implicit) „Prima lege a lui Dumnezeu este temelia legii ulterioare. Ție, într-adevăr, ți s-a poruncit să crezi în a doua lege. Nici amenințările nu vin de la El Însuși, ci din aceasta, și nu au putere asupra ta. Acum, uimit, jură că vei crede în Hristos; căci Vechiul Testament proclamă despre El. Căci este nevoie doar să crezi în Cel care a fost mort, pentru a putea învia și a trăi pentru totdeauna.” Instrucțiunile lui Commodianus, cap. 25, p. 207
Origen (c. 227-240 d.Hr.) „Dar așa cum acel trup material al lui Isus a fost jertfit pentru Hristos, a fost îngropat și apoi a înviat, tot așa întregul trup al sfinților lui Hristos este răstignit împreună cu El”, Comentariu la Ioan, cartea 10, cap. 20, p. 401
Novatian (250/254–256/7 d.Hr.) „Faptul că El [Iisus] a înviat în aceeași substanță trupească în care a murit este dovedit de rănile acelui trup însuși și, astfel, El ne arată legile învierii noastre în trupul Său, prin faptul că, la învierea Sa, a restabilit același trup pe care l-a primit de la noi.” Tratat privind Sfânta Treime, cap. 10, p. 620.
După aceasta, mai sunt încă 16 scriitori prenicenieni.
Alți scriitori despre moartea lui Hristos pentru noi
Adamantius (c. 300 d.Hr.) citează Romani 5:8-9, conform cărora suntem îndreptățiți prin sângele lui Hristos. „cu privire la sângele lui Hristos, arătând că acesta a fost cu adevărat vărsat pentru mântuirea noastră.” și apoi citează Romani 5:8-9. Dialogul despre adevărata credință, partea a cincea, secțiunea 12, p. 162-163
Adamantius (c. 300 d.Hr.) citează 1 Corinteni 15:1-43 ca fiind cuvintele Apostolului, inclusiv faptul că Hristos a murit pentru păcatele noastre. „Dialogul despre credința adevărată”, partea a V-a, capitolul 6, pp. 155-156
Victorinus din Petau (martirizat în anul 304 d.Hr.) menționează că Isus „ne-a eliberat prin sângele Său de păcat” și că El a înviat din morți. Comentariu la Apocalipsa Sfântului Ioan, p. 344
Metodiu (270-311/312 d.Hr.) „prin aceasta [Paștele] este personificată și moartea lui Hristos, prin sângele căruia sufletele mântuite și pecetluite vor fi ferite de mânia care va cuprinde lumea în flăcări; în timp ce întâii născuți, fiii lui Satana, vor fi nimiciți cu o distrugere totală de către îngerii răzbunători, care vor respecta pecetea Sângelui imprimat asupra celor dintâi.” „Banchetul celor zece fecioare”, discursul 9, cap. 1, p. 345
Petru din Alexandria (306, 285-311 d.Hr.) (parțial) menționează trupul și sângele lui Hristos în contextul Cinei Domnului, dar nu spune de fapt că sângele a fost vărsat sau că Hristos a murit pentru noi. Epistola canonică, canonul 8, p. 272
Petru din Alexandria (306,285-311 d.Hr.) citează 1 Ioan 2:1: „prin Cel care este «Mijlocitorul nostru înaintea Tatălui și face ispășire pentru păcatele noastre». «Și dacă cineva păcătuiește», spune el, «avem un Mijlocitor înaintea Tatălui, pe Iisus Hristos, cel neprihănit; și El este ispășirea pentru păcatele noastre.»” Epistola canonică, canonul 11, p. 276
Atanasie (318 d.Hr.) spune că Isus a răscumpărat păcatele tuturor. „Întruparea”, cap. 40.2, p. 57. Vezi și „Întruparea Cuvântului”, cap. 25.4, p. 50
Atanasie (318 d.Hr.) spune că Isus este răscumpărarea noastră. „Întruparea”, cap. 25.4, p. 49-50
Atanasie (318 d.Hr.) (fragment) spune că Isus a luat parte la trupul și sângele nostru, pentru ca, prin moartea Sa, să-l nimicească pe diavol. „Împotriva păgânilor”, cap. 10, p. 41
Lactanțiu (c. 303-320/325 d.Hr.) menționează că Hristos a murit pentru a ne elibera de păcatele noastre. Ca și mielul de Paște, El Și-a vărsat sângele pe cruce. „Instituțiile divine”, cartea 4, cap. 2, pp. 128-129
Lactantius (c. 303-320/325 d.Hr.) menționează că Hristos a murit pentru a ne elibera de păcatele noastre. Ca și mielul de Paște, El Și-a vărsat sângele pe cruce. „Instituțiile divine”, cartea 4, capitolul 2, pag. 128-129
Alexandru din Alexandria (313-326 d.Hr.) (implicit) afirmă că Hristos a fost cauza răscumpărării noastre, sânge pentru sânge. Epistole privind erezia ariană, Epistola 5, cap. 6, p. 302